luni, 3 septembrie 2007


Celelalte culori se cern treptat si redevin gri. Mai e putin si inserarea se confunda cu noaptea. Tot gri. Si rasaritul e prea departe sa-l apuci de picioare si sa-l scarpini sub barbie. Toarce departe un tunet luminat inainte de a fi nascut. Blocuri sub macarale de metal, schelete de prieteni inca vii. Mi-e prea gri de mine ca sa te ating caldut.

Niciun comentariu: